sfârșit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
Etymology
From the past participle of sfârși.
Pronunciation
Noun
sfârșit n (plural sfârșituri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | sfârșit | sfârșitul | sfârșituri | sfârșiturile | |
| genitive-dative | sfârșit | sfârșitului | sfârșituri | sfârșiturilor | |
| vocative | sfârșitule | sfârșiturilor | |||
Derived terms
See also
Verb
sfârșit (past participle of sfârși)
- past participle of sfârși
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative/ accusative |
indefinite | sfârșit | sfârșită | sfârșiți | sfârșite | |||
| definite | sfârșitul | sfârșita | sfârșiții | sfârșitele | ||||
| genitive/ dative |
indefinite | sfârșit | sfârșite | sfârșiți | sfârșite | |||
| definite | sfârșitului | sfârșitei | sfârșiților | sfârșitelor | ||||